Blestem de mama - Mara Popescu-Vasilca

. .

Résumé :
Colec?ia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofer? ?i de data aceasta o mostr? de epic realizat exemplar. ?nceput? la persoana a I-a singular, cartea suscit? ?nc? de la primele pagini interes pentru lectur? despre m?ntuirea prin dragoste. La grani?a dintre vi?? ?i moarte, personajul principal, un b?rbat trecut prin multe, cutreier? acea parte a or?ului care ?i provoac? cel mai mult team?. E hot?r?t s? termine cu vi?a ?i tocmai aici, pe podul pe care t?lpile lui p??esc cu ?nfrigurare. O cohort? de n?luci ?l ?ns?esc ?n plimbarea nocturn? ?i-l ?ndeamn?, fie s? se arunce de pe pod, fie s?-?i revin? ?i s? se trezeasc? din starea aceea deplorabil?. Tot trecutul ?i p?trunde cu zgomot ?n ochi ?i-n auz ?i parc? e c?zut ?ntr-o capcan? din care se zbate zadarnic s? ias?. Atmosfera este redat? cu mult talent narativ. P?n? ?i fundalul muzical este ?n ton cu starea de confuzie ?i nelini?te a personajului. O fin? investig?ie psihologic? asupra lui, atest? talentul de necontestat al autoarei:M? reazem de parapet, ?mi iau capul ?n m?ini acoperindu-mi urechile, simt c?-nebunesc la g?ndul c? o s? mor ?i eu disperat ?i singur ca el, dar vorbele ?mi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceast? blestemat? arie, pus? pe note, un urlet de fiin?? omeneasc? de nest?vilit, E muoio disperato! Pendularea aceasta ?ntre team? ?i disperare, este constanta b?rbatului, ajuns pe pod ?n plin? noapte pustie: Aria asta, stafia, m?ina, podul macabru ?i eu... Se zice c? ?n preajma mor?ii, omul iube?te vi?a cu putere, ?a cum poate, nu a f?cut-o p?n? atunci. Dar, se pare c? destinul a pus st?p?nire pe vi?a personajului. Un joc de umbre ?i n?luci spore?te starea de angoas?. Pe deasupra ?i un sinucig?, ?ntr-un gest de disperare, se arunc? de pe parapetul de c?r?mid?, lu?ndu-?i adio de la vi??, dup? ce ?teptase un semn de la o persoan? iubit?, care s?-l ?mpiedice. ?ntr-un fel, anticipeaz? ceea ce avea s? urmeze. O demonstr?ie pe viu despre distan?a infim? dintre vi?? ?i moarte. Trecerea dincolo e ?i un act de curaj ?i unul de l?itate maxim?. Depinde care dintre ele c??tig?. Victim? ?i c?l?u ?n acee?i m?sur?. Real ?i supranatural se amestec? ?n viziunile b?rbatului care, din pricina condi?iei lui precare, din cauza foamei, frigului, em?iei, sinucig?ului care-?i curmase vi?a de pe pod, imaginile devin hiperbolice:Oricum m? simt urm?rit de multe g?nduri negre cu care trebuie s? m? lupt. Stafia, sigur era parte din mine. St?tea acolo ca s? m? ajute, s? m? eliberez de trecut, prea ?tia multe. Acest trecut care-mi d? o mare ?nc?rc?tur? negativ em?ional?. Cu toate aceste g?nduri, omul dep??e?te momentul, dep??e?te criza suicidal? ?i se smulge brusc din locul care ?l ?inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte ?i o re?ntoarcere la vi??. ?i cu c?t a fost tent?ia mai mare, cu at?t acum se prinde de balustrad? mai v?rtos, ca ?ntr-o disperare ?i o primejdie grozav?....

Biographie:
Mara Popescu-Vasilca este o scriitoare canadiana de origine romana care publica carti despre femei si pentru femei contemporane. Mara locuieste in Montreal, Quebec, si este casatorita cu George Vasilca.

Sommaire:
Colec?ia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofer? ?i de data aceasta o mostr? de epic realizat exemplar. ?nceput? la persoana a I-a singular, cartea suscit? ?nc? de la primele pagini interes pentru lectur? despre m?ntuirea prin dragoste. La grani?a dintre vi?? ?i moarte, personajul principal, un b?rbat trecut prin multe, cutreier? acea parte a or?ului care ?i provoac? cel mai mult team?. E hot?r?t s? termine cu vi?a ?i tocmai aici, pe podul pe care t?lpile lui p??esc cu ?nfrigurare. O cohort? de n?luci ?l ?nso?esc ?n plimbarea nocturn? ?i-l ?ndeamn?, fie s? se arunce de pe pod, fie s?-?i revin? ?i s? se trezeasc? din starea aceea deplorabil?. Tot trecutul ?i p?trunde cu zgomot ?n ochi ?i-n auz ?i parc? e c?zut ?ntr-o capcan? din care se zbate zadarnic s? ias?. Atmosfera este redat? cu mult talent narativ. P?n? ?i fundalul muzical este ?n ton cu starea de confuzie ?i nelini?te a personajului. O fin? investig?ie psihologic? asupra lui, atest? talentul de necontestat al autoarei:M? reazem de parapet, ?mi iau capul ?n m?ini acoperindu-mi urechile, simt c?-nebunesc la g?ndul c? o s? mor ?i eu disperat ?i singur ca el, dar vorbele ?mi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceast? blestemat? arie, pus? pe note, un urlet de fiin?? omeneasc? de nest?vilit, E muoio disperato! Pendularea aceasta ?ntre team? ?i disperare, este constanta b?rbatului, ajuns pe pod ?n plin? noapte pustie: Aria asta, stafia, m?ina, podul macabru ?i eu... Se zice c? ?n preajma mor?ii, omul iube?te vi?a cu putere, ?a cum poate, nu a f?cut-o p?n? atunci. Dar, se pare c? destinul a pus st?p?nire pe vi?a personajului. Un joc de umbre ?i n?luci spore?te starea de angoas?. Pe deasupra ?i un sinucig?, ?ntr-un gest de disperare, se arunc? de pe parapetul de c?r?mid?, lu?ndu-?i adio de la vi??, dup? ce ?teptase un semn de la o persoan? iubit?, care s?-l ?mpiedice. ?ntr-un fel, anticipeaz? ceea ce avea s? urmeze. O demonstr?ie pe viu despre distan?a infim? dintre vi?? ?i moarte. Trecerea dincolo e ?i un act de curaj ?i unul de l?itate maxim?. Depinde care dintre ele c??tig?. Victim? ?i c?l?u ?n acee?i m?sur?. Real ?i supranatural se amestec? ?n viziunile b?rbatului care, din pricina condi?iei lui precare, din cauza foamei, frigului, emo?iei, sinucig?ului care-?i curmase vi?a de pe pod, imaginile devin hiperbolice:Oricum m? simt urm?rit de multe g?nduri negre cu care trebuie s? m? lupt. Stafia, sigur era parte din mine. St?tea acolo ca s? m? ajute, s? m? eliberez de trecut, prea ?tia multe. Acest trecut care-mi d? o mare ?nc?rc?tur? negativ emo?ional?. Cu toate aceste g?nduri, omul dep??e?te momentul, dep??e?te criza suicidal? ?i se smulge brusc din locul care ?l ?inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte ?i o re?ntoarcere la vi??. ?i cu c?t a fost tent?ia mai mare, cu at?t acum se prinde de balustrad? mai v?rtos, ca ?ntr-o disperare ?i o primejdie grozav?....